Ceaiul reggae de noapte

Aflandu-ma la o ceasca de vorba cu diferite tipologii de oameni realizez ca lucruri din trecut sunt,intr-unn fel,fundatia zilei de azi.

Banal ma intreb ce mai fac,iar raspunsul ,la fel de sec, este "bine".

Nu cumva altele sunt intrebarile ce ne macina?
Probabil ca da este raspunsul si totusi ne impiedicam de rutina unui dialog lipsit de orice mesaj.

Am mai sorbit cateva cuvinte si raman la ideea ca vom ajunge sa ne intoarcem la origini,precum fiul risipitor care s-a intors in sanul familiei.

Dupa atatia ani in care pierdusem semnificatia gustului,ma simt castigata.Carnea are iar gust,iar salata verde nu e amaruie,ci dulce si frageda,trandafirii au acelas parfum de odinioara.

Imi e dor insa de mirosul casei batranesti de care nu am avut parte,dar dupa care am tanjit mult timp.Acel miros de perete batran si curajos,de podeaua batatorita,de acele paturi tari,dar cu adevarat odihnitoare.

Imi e dor sa dorm in casele micute si parca bagate in pamant din zona Ramnicului Sarat,unde mancam pentru prima data seminte de floarea soarelui si credeam ca e singurul loc de unde imi pot procura o astfel de delicatesa.

Acum ne trezim ca avem de toate si totusi nimc.Nu ne ramane decat sa supravietuim.Eu?Verde! Voi?