BLOGGER TEMPLATES AND TWITTER BACKGROUNDS »

vineri, 4 iunie 2010

Dulcele verde amarui

Aprinsa de amintirile primaverilor,m-am gandit sa deschid acest blog si sa vorbesc despre verdele ce ne inconjoara aproape in fiece anotimp.
Pentru mine,primavara a aparut verderele.Din acel moment am zis:tu,verde,esti al meu!
Cu timpul am descoperit ca nu era doar al meu,ci si al tau,al lui,al ei,al lor...
Greu mi-a fost sa admit ca trebuie sa il impart cu toata lumea,dar am invatat sa nu mai fiu egoista,cu greu ce-i drept.
Am inteles la un moment dat ca verdele este culoarea care, inclusa intr-o societate a culorilor, este echivalentul burgheziei, o lume nemiscata, satisfacuta, care-si calculeaza stradania si isi inumara banii si am inceput sa ii apreciez nuanta.
De multe ori ma intrebam ce miros are verdele?dar gustul lui cum este?
Pentru mine verdele are mirosul ierbii de dimineata care inca mai are pe frunze roua,iar gustul lui este dulce-amarui.
Stiati ca verdele are diferite conotatii?
In Europa verdele este in primul rand o culoare benefica dobandind o valoare mitica, a pasunilor verzi, a raiurilor inverzite ale iubirilor, el este precum tineretea lumii sau tineretea vesnica promisa celor alesi, s.a.. Erin cea Verde era, inainte de a deveni numele Irlandei, acela al insulei preafericitilor din lumea celtica. Misticii germani asociaza verdele cu albul pentru a califica Boboteaza si virtutile Hristice, justitia reprezentata de verde intregind neprihanirea albului.
Culoarea verde, in heraldica, are aceeasi origine naturala/ pastorala semnificand paduri, pajisti, campuri si vegetatie, adica politete, dragoste, bucurie si belsug. Arhiepiscopii (chiar si episcopii) poarta pe blazon o palarie verde, cu snururi verzi incrucisate, evocand pasunile cele grase unde inteleptii pastori ai crestinitatii isi duc "oile" la pascut.
Pictorii din Evul mediu zugraveau in verde crucea, ca instrument al regenerarii omenirii asigurata prin jertfa lui Iisus. In Bizant culoarea verde era simbolizata de monograma lui Iisus Mantuitorul, formata din cele doua consoane ale cuvantului verde. Anterior, verdele este culoarea sangelui balaurului (intalnit si la populatiile chineze) asemenea Graalului, vasul de smarald sau de cristal verde (probabil jad), care contine sangele lui Dumnezeu intrupat, in care se topesc notiunile de dragoste si de jertfa, conditii ale regenerarii exprimate prin luminosul verde al vasului in care amurg si zori, moarte si renastere se confunda, echilibrandu-se.
Si acestea nu sunt singurele conotatii,dar ma multumesc cu ideea ca fiecare apreciem culorile in felul nostru.
Ma intreb : ce reprezinta verdele pentru voi?

2 comentarii:

puyaku spunea...

verdele e al tuturor de aceea nu il pretuiesc multi.eu spre exemplu ma simteam aiurea dupa ce am realizat ca am aruncat din prost obicei un chistoc pe spatiul verde.la inceput nu imi pasa dar intr-o mare de verde un punct alb reflectat in iarba iesea foarte mult in evindenta.insa la 2 minute o mamica de mana cu fetita ei se plimbau si admirau pajistea.fetita la un moment dat a intrebat de ce e chistocul acolo.iar mama ei a raspuns:un idiot a aruncat-o..pacat de parcul asta ca toti fraierii arunca unde vor gunoaiele...eu ma simteam super prost ca ma imi umpleau podul toti care treceau dar de mentionat era si faptul ca mama ei fuma si ''ma injura'' de fata cu fata ei...

Verde Contemplativ spunea...

Pacat ca mama ei fuma,dar sper ca nu are si ea acelasi obicei si nu face ce a facut a ta persoana.Partea cu injuriile de fata cu copila,demn de toata neplacerea,un model de neluat in seama.
Sper ca de acum incolo sa pretuiesti mai mult verdele si am vaga banuiala ca asa vei face.